Mi-e dor de verile alea lungi din copilarie, cand aveam atata treaba cu joaca, incat nu-mi ajungeau zilele. Vacantele de vara, la bunici, cu nuci, piersici si compot de prune…
Mi-e dor sa nu fac nimic. Sa am atata timp liber, incat sa ma plictisesc.
Vacantele de om mare sunt intotdeauna pe fuga. Ca si viata.
Alergam bezmetici, pana la pauza de cel mult doua saptamani… Si-apoi, o luam de la capat.
Si tot asa…