…și cel mai lung. M-am reîntors la Marea Neagră în, poate, cel mai aglomerat weekend. Pe o căldură infernală, ca de luna lui cuptor, eu și aproape toată România mergeam spre litoral. Îmi era dor de borșul de pește și de hamsia cu mujdei și mămăligă. Și în primul rând de mare, dureros de frumoasă, dar sufocată de turiștii întârziați ai acestui prim weekend de toamnă. Să găsesc o cameră liberă a fost un efort aproape supraomenesc. După ore de săpat pe net și telefoane în dreapta și-n stânga, am avut noroc, căci am găsit ultima (cred) cameră disponibilă, într-unul dintre cele mai civilizate și frumoase locuri de la mare, Vox Maris din Costinești (și nu, nu e reclamă). În rest, aglomerație peste tot. Pe șosele, pe plajă, în restaurante. Cât despre drumul de întoarcere, am bătut un nou record. Aproape șase ore, pe autostradă. O mare de mașini, bară la bară. Cozi la benzinării, chiar și o bătaie cu bâte, din pricina unui spălător de parbriz. Și o concluzie. Oricât am face reclamă locurilor frumoase de la noi (din fericire chiar avem), nu suntem pregătiți să gestionăm un număr atât de mare de turiști. Și uite că nici autostrada n-a ajutat prea mult. Dar să nu ne plângem. Înțeleg că pe DN1, dinspre munte, traficul a fost și mai cumplit. Mă gândesc cu groază la drumurile pe care le voi face la iarnă, pentru o zi de schi…