Stă chircită, pe o pătură, direct pe dalele din piatră. Zâmbește, pierdută în propriile-i gânduri. O văd de vreo două zile în același loc și m-am apropiat, ispitită de aroma de brânză și lipie, coaptă pe plită. Își ridică privirea spre mine și-mi face semn să mă așez. Mă uit la mainile ei. Cele mai albe mâini… Cu degete lungi, frumoase, curate ca fâina pe…