Sunt oameni care se leapada de iubiri, cam cum isi abandoneaza teiul de la fereastra mea florile… Repede, vulcanic, fara resentimente, mereu pe fuga. Iar ei -oamenii astia- iubesc, se casatoresc, fac copii, se despart, iar se casatoresc si tot asa. Bifeaza cam cat ar trai altii in trei vieti.

Sunt si oameni care-si poarta iubirile ca pe niste poveri. Dincolo de despartiri, ascunse de ochiul aspru al lumii. Pleaca mai departe si totusi raman acolo, intr-o proiectie imaginara a povestii lor. Uneori pana la moarte…