E aproape miezul nopții și nu am somn. Mă încearcă tot soiul de sentimente și nostalgii. Va fi ultima emisiune, înainte de lunga pauză de maternitate. O pauză pe care mi-o doresc, pentru că mă așteaptă cea mai intensă și mai frumoasă experiență din viața mea. Știu, simt deja. Asta nu înseamnă că n-am un nod în gât. De 15 ani, zi de zi, o bună parte a vieții mele s-a derulat pe platourile Antenei 1, opt ani, la Observator, șapte ani, la Acces Direct. 15 ani pe care îi împlinesc acum, în aprilie. Aveam 23 de ani când am intrat pentru prima dată în platoul știrilor să dau o probă, îmbracată cu sacoul Sandrei Stoicescu (un sacou roșu, n-o să-l uit niciodată). O săptămâna mai târziu, eram angajata Antenei 1, cu două jurnale zilnic de prezentat. Habar n-aveam atunci că va fi o relație atât de lungă. Am crescut încet, în ritmul meu, nu mi s-a întâmplat nimic peste noapte, nimic fără muncă multă, am avut ani întregi în care n-am avut weekenduri, nici vacanțe. E o profesie în care e mult consum și, dacă nu e pasiune, nu e nimic. Căci nu poți minți publicul. Nu poți să porți o mască.

Eu am ales Antena 1, iar Antena 1 m-a ales. O perioadă voi fi lângă fetița mea care se va naște în curând. Știți de ce sunt mândră că fac parte din echipa Antena 1? Fiindcă nimeni nu s-a gândit să valorizeze acest eveniment, nașterea unui copil, așa cum s-a întâmplat în alte părți. Le sunt recunoscătoare că, înainte de a fi jurnaliști, sunt colegi și oameni. Ei sunt adevărata televiziune.

Vă mulțumesc și ne revedem curând. La Antena 1 :) Fiindcă asta-i televiziunea cu suflet.