“- Ce faci?
– Nimic!”

Nimicul asta de vacanta e foarte vast. Mi-am dat seama ca am nevoie de cateva zile ca sa ma pot relaxa. Sa renunt la a-mi face program. Sau planuri. Sau sa am griji. Sa ajung in starea aia in care sa nu-mi pese la cat ma trezesc, ce fac azi (daca fac ceva). Partea a doua a vacantei am dedicat-o starii de a nu face nimic. Sigur, impropriu zis. Ca am o groaza de facut. Sa inot, sa zac la plaja, sa citesc cartile pe care le-am adus cu mine, sa ma gandesc ce peste mananc la urmatoarea masa, in ce taverna, sa beau Mythos, sa atipesc pe zgomotul valurilor. Cata treaba… Grecia e minunata pentru ceea ce eu numesc golirea creierului de griji. Asa ca, daca ma intrebati, in timp ce scriu randurile astea, fac… nimic :)

UPDATE: Fix la jumatate de ora dupa ce am scris textul asta, am calcat stramb (la propriu) si am facut o entorsa la glezna. A durut, s-a umflat, vacanta continua…