Toata nebunia a inceput de anul trecut, din semifinale. Dupa un meci de senzatie cu Andrea Petkovic, Simona Halep se califica in finala Roland Garros. Era intr-o zi de joi. Pe la 11 noaptea, un prieten ne suna si ne spune sa facem o nebunie… Sa mergem la finala! Cum nu ne trebuia decat un imbold, am zis da. Cauta bilete de intrare, bilete de avion, cazare… O buna bucata din noaptea aia stau pe net. A doua zi, la fel. Vineri la pranz, am confirmarea ca avem bilete la finala Roland Garros. Luam avionul, ajungem la Paris, trece si noaptea, ca a doua zi, sambata, sa ma trezeasca din somn un apel. E doamna de la site-ul de tenis, unde platisem biletele. Imi spune plina de regrete ca s-a produs o eroare, ca in sistem apareau niste locuri libere, dar ca ele, fizic, nu existau. Altfel spus, n-avem bilete… Ma apuca o criza sora cu isteria, incep sa ma cert cu vocea din telefon, ii reprosez ca luasem avion, cazare, etc. Renunt, intr-un final, consolata, cumva, de gandul ca suntem la Paris…

Bref, am mers la arena si, cu ajutorul unui roman(suntem peste tot!), facem rost de niste bilete cumplit de scumpe. Dar asta e… Suntem acolo s-o sustinem pe Simona noastra. Scriam, atunci, ca a fost cea mai intensa experienta sportiva pe care am trait-o. Si am mai facut ceva: ne-am promis sa mergem, in fiecare an, in templul tenisului.
Anul asta, a fost mai simplu. M-am abonat la newsletter-ul Roland Garros, asa ca am stiut exact cand se pun in vanzare biletele. Pe 11 martie, la ora 10.00, imi astept cuminte randul online. Le iau dupa vreo doua ore de “stat la coada”. Bilete bune, in finala de fete, ieftine. Speram sa fie, din nou, cu si despre Simona.
A fost, insa, despre Serena! Imi place de foarte multi ani si, daca ma intrebai acum ceva vreme, nu credeam ca o sa apuc sa o vad vreodata live! Atat de tare m-a impresionat, incat am izbucnit in plans, in momentul in care zeita a pasit in arena. Si am mai avut un mare noroc… In aceeasi zi, l-am vazut jucand si pe Nole Djokovic(semifinala cu Murray fusese intrerupta, cu o seara inainte, si reluata sambata). Scriam pe facebook ca a fost o zi de povestit nepotilor. Cei doi mari campioni, pe aceeasi zgura, sub ochii nostri, in templul tenisului. Ce poti sa-ti doresti mai mult?
Poate inca o finala cu Simona, de data asta invingatoare. Steagul nostru e inca acolo…