Drama fetei violate de sapte tineri a trezit societatea dintr-un somn profund. Faptele sunt vechi de opt luni de zile. Baietii astia au stat cinci luni in arest si au fost eliberati in aprilie. Suntem in iulie. Patru luni, in care o fata de 18 ani a trait cu spaima ca ar putea oricand sa dea ochii cu cei care i-au produs cea mai mare trauma.
A fost nevoie ca Adevarul sa faca o campanie prin care sa ne aduca la realitate. Ii felicit pe colegii mei de acolo. E inca o dovada ca avem nevoie de o presa responsabila si sanatoasa.
Si uite cum ne-am dat cu totii seama ca, de fapt, astea sunt lucrurile cu adevarat importante. Integritatea si sanatatea copiilor nostri, a familiilor noastre. Pe langa drama acestei copile, orice alta problema de pe agenda publica paleste.
Sute de mii de oameni au semnat si probabil ca vor mai semna petitia care circula pe internet. E un gest simbolic. Dar un gest care echivaleaza cu trezirea noastra, a tuturor. E si o dovada ca vocea multimii e auzita. Si ca “strigatul” nu mai poate fi ignorat.
E important ca zeci de mii de oameni empatizeaza cu durerea unei familii. Si mai important mi s-ar parea ca si rudele celor sapte tineri sa inteleaga gravitatea faptei lor. E cutremurator sa auzi o tanara de varsta fetei abuzate (sora unuia dintre presupusii violatori) cum spune ca victima e vinovata. La fel cum de neinteles sunt cei din comunitate, care-i descriu drept baieti cuminti, cu frica lui Dumnezeu, care merg duminica la biserica. Si ca tot ce le trebuie e iertarea.
Cred ca, in primul rand, aici trebuie sa ne facem bine. In inima societatii. A trebuit ca o fata sa fie violata de sapte tineri, ca noi sa ne trezim. Cumplit sacrificiu…