Uite că scriu iar despre Iași. Peste doar câteva zile, va fi sărbătoarea orașului. An de an, la început de octombrie, sute de mii de pelerini iau drumul Mitropoliei. Printre ei, sper să fie și turiști, dornici să viziteze orașul acesta atât de frumos. De obicei, cine merge la Iași bifează catedrala, parcul Copou, biserica Trei Ierarhi, bulevardul Ștefan cel Mare, Teatrul Național, Universitatea, cu Sala Pașilor Pierduți și, mai nou, Palasul. Puțini sunt cei care o iau la deal, pe Sărărie, spre Bojdeuca lui Creangă. E un loc atât de drag mie, încât îl recomand tuturor celor care vin la Iași. E legat de copilăria și adolescenta mea, de anii de liceu. Nu știu pe unde mai umblă acum liceeni de la Eminescu, dar noi, acolo, în grădina casei lui Creangă, ne făceam veacul. Mi-e dor de căsuța aia mică, albă, curată, de curtea frumoasă și îngrijită, de chitara care nu ne lipsea și de gașca din liceu.

Zilele trecute, i-am trimis la bojdeucă pe prietenii mei, Monica și Dan. Mi-au spus că au găsit, acolo, cea mai frumoasă prezentare pe care au întâlnit-o într-un muzeu. Și mi-au dat această filmare, care sper să fie și pentru voi o invitație la casa lui Ion Creangă.

Din păcate, nu știu numele doamnei, deși mi-ar fi plăcut s-o prezint așa cum se cuvine. Dar m-au impresionat dăruirea și căldura cu care-și face meseria. Și m-am gândit să public, aici, pe blog,  poveștile oamenilor pasionați. Frumoșii necunoscuți de care nu vorbește nimeni.