Sunt așa de impresionată de numărul mare de mesaje de aici de pe blog și de pe facebook… Mulțumesc pentru gândurile frumoase și pentru sfaturile voastre, mamelor. Nici nu știți cât de importante sunt. Am emoții, temeri, chiar panici. Și știu că nu sunt singura care trece prin așa ceva. Și oricât m-aș documenta, tot cred ca n-o sa fiu pe deplin pregătită pentru cel mai frumos dar al vieții. Dar fetița noastră o să ne arate calea, am credința asta…

Chiar vorbeam zilele trecute cu Răzvan, într-una dintre proiecțiile pe care ni le facem. Și ne întrebam cum o să ne descurcăm noi doi, la externarea din maternitate, cu un copilaș așa de mic. Cum o să știm noi să-i facem baie, s-o liniștim când plânge, să-i îngrijim buricul și toate lucrurile alea necunoscute care vin la pachet cu un nou-născut. Pe lângă grijile astea, mai avem pe cap și amenajarea casei. Se mărește familia, va trebui să mărim un pic și casa, deci ne așteaptă două luni și ceva de șantier. Încă un motiv de stres, ca și cum nu erau de ajuns toate celelalte. Dar vreau sa le facem pe toate, să fim pregătiți pentru venirea ei. Vedeți câte motive de insomnie am? Că tot mă plângeam eu de nopți albe, în postarea anterioara.

Să mai spun și că mă tot gîndesc cum va fi cu alăptarea? E atâta înverșunare în jurul acestui subiect… Da, recunosc, mi-e frică de alăptare parcă mai mult decât de cezariană. Mi se pare că e un soi de presiune pe proaspetele mame, că dacă nu alăptezi, nu ești o mamă atât de bună cum ar vrea lumea să fii. Știu fete care au ajuns să se învinovățească, să se frustreze, chiar să facă depresii, doar pentru că nu au reușit să fie așa cum cer comunitățile de mame de net. O să scriu într-o zi și despre forumurile astea. Cred că fiecare femeie știe ce e mai bine pentru copilul ei și pentru ea. Și oricâte campanii se vor face, în legătură cu acest subiect, e o alegere strict personală. Copiii care nu sunt alăptați din diverse motive nu sunt mai puțin iubiți. Sper să reușesc, mai ales că am citit mult despre beneficiile laptelui matern și îmi doresc să fiu suficient de relaxată în acel moment. Dar indiferent cum va fi hrănită fetița mea, ce mi se pare cel mai important e ca va fi în primul rând ,,hrănită,, cu multă dragoste.

Și apropos de iubire, las aici, la final, un mesaj tare frumos pe care l-am primit de la o cititoare a blogului. ,,Prenatalul trebuie sa fie o perioadă plina de căldură și iubire pentru micuța ființă ce va să vie în viața voastră! Nu goana după hăinuțe, cărucioare, tapete, mobilă, alte accesorii… Unii și-au primit copilul într-un sertar de birou… dar au trăit fericiți! Așteapt-o cu calm, dragoste, căldură, cu tot ce vrei să-i dăruiești nu numai la venirea ei în lumea noastră, dar și cu ce-i dorești pentru viața ei viitoare! Fii răbdătoare, vorbeste-i tot timpul și roag-o să te ajute… Și ea te va ajuta și totul va fi formidabil!,,