Fiecare loc are propria-i energie. Unele ne plac, altele nu. La mine e simplu, daca nu-mi place din prima, e clar… N-o sa se schimbe nimic. Despre un loc de care m-am indragostit la prima vedere o sa-ti povestesc astazi.
Imi pregatesc vacantele din timp. Stau zile-n sir pe booking sa aleg cazarea, citesc toate comentariile, le verific din mai multe surse. Altfel spus, sunt extrem de riguroasa. Nu de alta, dar sunt atat de putine vacantele, incat nu-mi permit sa dau gres. Pentru prima parte a Normandiei, am ales un hotel in Vieux Port. Locul, absolut fermecator. Pe malul Senei, intr-o cladire istorica din secolul al XVIII lea, o curte mare, cu cele mai frumoase hortensii si castani uriasi. Am fost pur si simplu cucerita de casutele acoperite de stuf. Numai ca am avut ghinion. In camera noastra, pur si simplu nu se putea respira. Aerul era ingrozitor de umed, din cauza constructiei vechi, din piatra. I-am spus gazdei despre problema noastra si a reusit sa ne mute intr-o alta camera. Insa mai aveam de stat o noapte, iar alta solutie nu exista, caci erau si alti turisti care facusera rezervare. Asa ca am impachetat si am plecat sa ne gasim cazare.
Sigur, nu intru in detalii in legatura cu stresul meu. Mai ales ca trecusem prin doua locuri care erau fully booked. Mai aveam o sansa. Sa trecem podul Brotonne, in micutul Caudebec-en-caux, si sa avem noroc…

image

L-am vazut de la cateva strazi distanta. Semet, deasupra tuturor, cu un gard impunator. Le Manoir de Rétival. O cladire frumoasa, istorica, cu o curte ingrijita. De cum am intrat pe poarta mare, am simtit ca-mi place locul asta. Cativa turisti isi luau micul-dejun pe terasa, in soarele bland, erau veseli, o fetita frumoasa foc se juca cu pietricelele de pe aleile conacului. Deja ma rugam, in gand, sa gasim o camera libera… Intreb de cazare, mi se spune ca trebuie sa vorbim cu Chef. Apare imediat, cu un sort urias, prins in jurul trupului si cu o sticla de sampanie in mana. E extrem de amabil si prietenos, mai mult, imi spune ca are o camera care, doar astazi, e cu 40 la suta mai ieftina. O luam pe loc, fara ca macar sa o vedem. Am mers pe instinct. Am lasat bagajele acolo, ca sa revenim tocmai seara, dupa inca o zi de batut campiile Normandiei.
Tarziu, spre miezul noptii, aveam sa-i aflu povestea. Se numeste Chef David Goerne si… e neamt. E renumit in Franta, iar marea lui ambitie a fost sa-si deschida restaurant in patria mancarurilor fine. Si a reusit, acum sase ani, cand a cumparat conacul, care are cateva camere si restaurantul gourmet Ga. Iti imaginezi? Un chef neamt sa le gateasca francezilor, in inima Normandiei… A stiut ca si-a implinit visul, doar in momentul in care si francezii au inceput sa-l caute. Chef David e un personaj. Le gateste oaspetilor in bucataria mare, unde a asezat strategic masa incapatoare. Ii tine acolo, aproape, sa vada cum se prepara minunatiile lui. Tot acolo se leaga si prieteniile. E jovial, povesteste, te serveste cu sampanie, rade zgomotos, e peste tot. E sufletul locului.

image
Inutil sa spun ca am dormit foarte bine… Camera era, de fapt, un apartament spatios, cu o terasa spre padure, decorat cu mult bun gust chiar de catre mama lui David. Mi-au placut mult cuferele si obiectele vechi, mostenire de familie, atat de potrivite cu locul.
Am stat o noapte, iar a doua zi, David ne-a gatit o omleta grozava cu trufe. (S-a trezit inaintea tuturor angajatilor lui…)
Cladirile imprumuta din energia oamenilor, cred eu. Foarte putine sunt locurile in care imi doresc sa stau din nou, iar Le Manoir de Rétival e fix asa. Visez sa revin si sa iau parte la o cina, gatita de Chef David, in bucataria conacului. Si stiu ca se va intampla!

image

image

image

image

image