simona-ghergheCand cea mai tanara dintre cele doua pisici ale mele a facut pui, nici nu ne gandeam sa pastram vreunul. Insa primul nascut… s-a dovedit a fi primul in toate. De obicei, puiutii sunt speriosi si e nevoie de ceva vreme sa se obisnuiasca cu prezenta omului. Ei, nu a fost cazul lui. De cum a facut ochi, a hotarat ca el e cu oamenii…:) Tot cam atunci, i-am pus si numele: Balzac.
Balzac fara trac are doua luni si nu-i e frica de nimic. Mai mult, atunci cand nu doarme, nu sta locului o clipa. Sare, face tumbe, se agita, aluneca pe parchet dintr-o parte in alta a casei (si pare sa-i placa teribil chestia asta…), se joaca cu papuci, perdele, covor, fire de la incarcatoare, cu propria coada. Si-apoi, dupa atata agitatie, pica intr-un somn adanc. Aproape ca ne ciondanim cine sa-l tina mai mult in brate (bine, daca n-ar fi atat de agitat…). Si, uite-asa, motanelul asta moale si tigrat ne-a intrat in viata si in suflete :)