N-o cunosc pe Oana, am văzut-o de câteva ori la televizor, insuficient cât să-mi dau seama ce poate. Ieri, însă, dialogul ei cu liderul studenților din Piața Universității, Marian Munteanu, a fost viralul zilei. Recunosc că m-a uluit și pe mine. Însă dincolo de gafa în sine, pentru care Oana Zamfir nu are scuză, poate doar vârsta, deși nici asta nu justifică greseala, m-a întristat valul de ură, condescendență și autosuficiență. Cohorte de “specialiști” în breaking-news s-au grăbit s-o sfâșie pe tânăra prezentatoare. Lor aș vrea să le spun ceva. Fata nu era singură, de capul ei. Avea un producător. Care producător n-a făcut nimic s-o ajute. Mai mult, a lăsat-o să cadă-n gol, căci dacă priviți cu atenție momentul, Marian Munteanu o pune să repete întrebarea. Ce făcea producătorul ei, în tot acest timp? Nimic. Și-a lăsat prezentatorul să se “sinucidă” în direct.

Televiziunea e muncă de echipă. Unii mai buni, alții mai slabi. Nu cred că acest episod este relevant pentru generația de tineri jurnaliști sau pentru Oana Zamfir, dar cu siguranță presa se face altfel acum. În urmă cu 15 ani, nu existau 5-6 posturi de știri și cei care apăreau pe post aveau o concurență mult mai mare. Piața oferă mai puțini jurnaliști de calitate, față de nevoile televiziunilor, la rândul lor televiziunile plătesc (dacă o fac) mai puțin decât ar trebui pentru calitate, iar numărul stațiilor este prea mare pentru consumul de informație din România.

Au mai fost episoade asemănătoare și în trecut. Sigur, nu a fost aceeași indignare națională când, în martie, la un breaking-news despre redeschiderea dosarului Mineriada, un alt prezentator de la un post de știri l-a întrebat tot pe Marian Munteanu dacă a fost bătut în Piața Universității. Prezentatorul este, în continuare, pe post. De ce reacția publică a fost diferită? Greu de spus. Poate și pentru că momentul era mai important acum, prin punerea sub învinuire a lui Ion Iliescu, poate și pentru că femeilor li se iartă mai greu erorile.

Draga Oana, din greșeli se învață. Întotdeauna. O știu din proprie experiență. Știi ce aș face eu, în locul tău? M-aș documenta bine, l-aș suna pe Marian Munteanu, i-aș spune că sunt fata aia care și-a pierdut jobul pentru că n-a știut cine e el și ce-a făcut și l-aș ruga să-mi dea un interviu. Da, vreau s-o văd pe Oana Zamfir față-n față cu liderul studenților din anii 90. La 25 de ani de la acel moment, domnul Munteanu este profesor de etnologie la Facultatea de Litere. Sunt convinsă că, de-a lungul carierei sale, a mai avut de-a face cu studenți care nu și-au învățat lecția. Așa că, Oana, bafta! Lumea nu se termină aici. Și aștept interviul.