image

Nu te juca niciodată cu toporul! Ce mi s-a întâmplat…

La vie en vert Jurnalul Simonei 1 min

Ah! Nu știu dacă-i bine să vă povestesc isprava asta. Parcă-mi vine să-mi dau peste degete, să se opreasca din tastat. Dar e prea tare ca s-o țin doar pentru mine… Era în preajma Crăciunului. Am împrumutat de la vecinii și prietenii noștri un topor. Aveam nevoie să cioplim un buștean și nu ne descurcam cu ustensilele pe care le aveam la îndemână, prin casă….

image

Înainte de viscol

In clapari, La vie en vert Jurnalul Simonei 2 min

Ce-o să scriu acum, o să te enerveze rău. De mai bine de zece ani, iubesc iarna. Nu e o coincidență că iubirea asta are legătură cu începuturile mele într-ale schiului. Căci înainte, uram frigul și zăpada. Și tânjeam după blândele zile de primăvară. Așa că te înteleg perfect. Schiul m-a învățat să iubesc și să respect muntele și să aștept iarna cu nerăbdare. Tot…

image

Alergătura din decembrie

La vie en vert Jurnalul Simonei 1 min

Mă uit la calendar și mă apucă groaza… Două săptămâni până la Crăciun. În fiecare an, îmi promit să mă organizez în așa fel încât să nu mai las cumpărăturile pe ultima sută de metri, să nu mă mai înghesui cu tot orașul în magazine, să nu mai car sacoșele un kilometru, până în cel mai îndepărtat colț al parcării, pe singurul loc găsit liber,…

image

Viitorul primar al Iașului

La vie en vert Jurnalul Simonei 2 min

Postarea asta nu e una despre poltică. E despre orașul meu, din care am plecat acum mai bine de 13 ani, dar de care sunt foarte legată sufletește. Și mai e despre un om. Știu că ne-am obișnuit ca, atunci când vorbim despre autorități locale, să le legăm de partid. Cred că e greșit. Ar trebui să învățăm să votăm omul, și nu partidul. Un…

image

Ieșenii își iau teii înapoi

La vie en vert Jurnalul Simonei 2 min

Iașul iubește teii și îi replantează. Când spun Iași, nu pot să nu pun alături și referirea la tei. Copacii aceștia fac parte din ființa orașului. Sub domnia lui Nichita, s-a întâmplat cel mai crunt masacru: au fost tăiați teii de pe bulevardul Ștefan cel Mare. Și-au fost tăiați mișelește, noaptea, fără consultarea oamenilor care trăiesc zi de zi în urbe. În loc, au răsărit salcâmi…

Ploaie, lumină și munți

La vie en vert Jurnalul Simonei 1 min

Cred că am ațipit și m-am trezit speriată, ca din somnul ăla superficial. Era zgomotul ploii pe acoperiș. Uite așa îmi place ploaia: să-i ascult zbaterea prin țiglele casei. Îmi aduc aminte că primul șoc legat de mutarea la țară a fost liniștea. Vreo două săptămâni, n-am avut nici televizor și aproape că-mi auzeam gândurile. Obișnuită cu vibrația orașului, liniștea vieții la țară mi-a adus,…

Prima zi

La vie en vert Jurnalul Simonei 1 min

Oricât de lungă ar fi fost vacanța, reîntoarcerea era mereu abruptă. Chiar și după trei luni. O așteptam și nu prea. Mi-era dor de colegi. Voiam să-i văd, să ne povestim pățanii din vacanță, să le caut schimbările. Apoi îmi aminteam de lecții, de profesorii severi și aș fi vrut să mai zăbovesc în vacanța aia lungă. Diminețile de 15 septembrie erau toate răcoroase. Așa mi le…

Înapoi în 2008. Cântec pentru Mădălina

Gusturi bune, La vie en vert Jurnalul Simonei 1 min

V-am promis că o să vă arăt, astăzi, o filmare și mai veche. Din 2008. Povestea e așa: un teledon al Antenei 1, la care producătorii ne propun mie și lui Mircea Radu să cântăm ceva. Îmi amintesc perfect. Era primăvară, înainte de Paște și l-am sunat pe Mircea. De ceva vreme, ascultam în buclă poate cel mai frumos cântec al celor de la The…

image

În pielea lui Charlie Chaplin

Gusturi bune, La vie en vert Jurnalul Simonei 1 min

Era în vara lui 2012, în platoul emisiunii Demascarea. Rolul meu? Să încerc să intru în pielea marelui Charlie Chaplin, iar telespectatorii să recunoască personajul din spatele măștii. Producătorii s-au gândit să-i dedicăm și un moment mai special. Așa că, pentru prima dată la o televiziune de la noi, a apărut în platou holograma lui Charlie Chaplin, în timp ce eu cântam Smile, melodia lui…

image

Primul telefon. Primul sărut

La vie en vert Jurnalul Simonei 1 min

E necruțătoare uitarea asta… De pildă, încercam azi să-mi amintesc, după un dialog cu cineva, cum era viața noastră fără telefoanele mobile. Am fost întrebată dacă îmi aduc aminte de primul meu telefon. Și nu, n-am nicio poveste de atunci. Interlocutorul meu aproape că m-a apostrofat: “Cum nu-ți amintești? Primul mobil e ca primul sărut”. M-a amuzat teribil comparația asta, mai ales că primul sărut…