8,46. Nesatisfacator, si-au zis ai mei, pentru o eleva de peste 9, cat a fost media anilor de liceu. Eu, insa, eram in lumea mea. Lumea mea de fata de 18 ani, indragostita si pe care n-o prea mai interesa nimic altceva, in afara de iesirile cu prietenul meu.

Dar socul avea sa vina putin mai tarziu, la inceputul toamnei. Am picat la examenul de admitere la facultate. (Pe vremea aia, examenul era extrem de exigent, cu multi concurenti pe un loc). Ei, si-abia atunci s-a trezit si fata indragostita… Dupa plansul ala interminabil, zecile de lamentari si ceva revolta, dar si rusine, mi-am dat seama ca o cam facusem lata. Parinti dezamagiti, profesori la fel, iar eu… fata-n fata cu primul esec important din viata mea.

Trezirea

Nu-mi amintesc multe despre anul ala, pe care l-am urat. Ma simteam izolata si rusinata de situatia in care singura ma pusesem. Stiu ca mergeam la pregatire, luam ajutorul de somaj si, tot atunci, am invatat sa gatesc. De parca timp de un an de zile, as fi facut doar astea trei lucruri. Mai tarziu, mama mi-a spus ca ea crede ca ma autopedepseam, pentru ca gateam pentru toata familia. Asa, macar eram utila. A mai fost si anul in care am citit cele mai multe carti in franceza. In toamna urmatoare, am intrat printre primii la facultate. Si-am reintrant in randul lumii.