Nu as fi scris aceasta postare, daca nu as fi primit un comentariu. Nu l-am aprobat, din pricina limbajului, care nu are nicio legatura cu regulile unui dialog, fie el si online. Un domn m-a criticat pentru ca am folosit, in mod corect, pluralul “remarce“, si nu “remarci“, cum il auzim. Pentru aceasta rigoare lingvistica, am aflat ca as fi analfabeta și altele. Dincolo de apelativul cu care m-am pricopsit, am fost si eu, de multe ori, tentata sa folosesc forma gresita, de teama ca nu cumva ceilalti sa creada ca as avea ceva lacune. Cu siguranta nu le stiu pe toate, dar am pretentia ca stapanesc limba romana destul de bine.
In aceeasi categorie a greselilor “fortate”, care starnesc, uneori, priviri nedumerite, este si urmatoarea: “un prieten de-ai mei“/”un prieten al meu“. Multi ar fi tentati sa-si taie si-o mana pentru varianta incorecta, “un prieten de-al meu“.
Limba romana e vie, uzul impune regula. De-aia, nu cred ca ar trebui sa ne miram daca, peste vreo cativa ani, va fi corect sa folosim adverbul “mai” ca in fraza “mai ne face DNA-ul un dosar”, cum a spus, recent, domnul Ponta, poate din graba de a transmite un mesaj.
Cred ca trebuie sa fim toleranti cu cei care, din obisnuinta, folosesc gresit anumite cuvinte, putem sa ii corectam cu blandete. Pe de alta parte, pledez pentru toleranta si in situatiile in care altii scriu sau vorbesc limba romana, in spiritul si litera DOOM, DEX :)